Tears of an Angel ...

Glasul lui cald , chicotitul lui finut si atingerea lui ma innebunea.

Cred cã mã gândesc la dragoste mai mult decât ar trebui. Sunt mereu uimitã de puterea ei absolutã de a schimba şi defini vieţi. Uneori îţi vorbesc persoane pe care nici măcar nu le auzi sau nu veri sa le auzi. Niciodată nu şti de cine te vei îndrăgosti, cât va dura şi cum se va sfârşi, asta dacă se va sfârşi. Shakespeare a spus că “dragostea e oarbă”…insa eu zic ca dragostea nu este oarba… ci noi orbim in fata ei…

În lumea asta exista mai multe tipuri de dragoste.

*Prietenia, care de cele mai multe are loc între doua persoane care impartasesc aceleasi ganduri , dureri , hobby-uri si aceleasi sentimente.

*Dragostea de părinte o dragoste profunda , sincera si plina de compromisuri si sacrificiu.O dragoste mai presus de toate celelalte.

*Şi acum dragostea pentru el/ea, cea mai complicată dintre toate.O dragoste orbitor de inaltatoare si profunda. O dragoste simpla prin complexitatea ei. Pentru unii oameni, în mod inexplicabil…dragostea moare. Pentru alţii, dragostea pur şi simplu se pierde cu timpul. Desigur, dragostea mai poate fi gãsitã chiar şi în aventuri de-o noapte. Şi mai este un fel de dragoste…cel mai crud din toate. Cel care aproape îsi ucide victimele, se numeşte “dragoste neîmpãrtãşitã”. La asta sunt expertã din ambele perspective.

O dragoste neimpartasita este cea mai cruda si dura experienta pe care o poate avea cineva. O poveste trista , finalizata prin victime ale unei relatii unilaterale.

Trebuie sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti. Un gram foarte mic de speranta este suficient pentru a cauza reaparitia dragostei.

Oricat de experta si de curajoasa as parea in fata acestui subiect , in realitate am picat de fiecare data. Nu am stiut sa risc la timp, iar acum regretele erau singurele care imi tineau companie in zilele intunecate. Regretele pentru lucrurile pe care le-am facut ajung sa se stinga in timp , insa regretele pentru ceea ce nu am facut ma bantuie toata viata.

Am incercat sa-mi alung toate lacrimile si toate gandurile triste si mi-am fixat privirea pe el. Mi-am lasat ochii sa se plimbe pe el si sa-l vad asa cum este. Era superb , iar mirosul lui era irezistibil.

Dar acum ma simteam mai simpla ca niciodata. Imi era dor de complexitatea mea. Incercam sa dezleg enigmele dragostei , pamantului si cerului , incercam sa inteleg de ce aceste fiinte umane erau numite : “oameni” si de ce aratam astfel .

Dar nu avea cine sa ma ajute asa ca incercam in zadar sa gasesc un raspuns furtunii de intrebari ce mi-a rascolit mintea.

Amintirile ma tulburau , transformandu-ma intr-un ocean adanc si agitat. Tot ce mi se cuvenea mie imi fusese furat, neprimind nimic in schimb . Simt cum gandurile triste se napustesc asupra mea si cum luna dispare , soarele fuge , lumina se indeparteaza . Iar eu raman singura si pustie , plina de gesturi imprudente si de imagini aberante.

Alung raceala din priviri si calmul din culori.
Vreau ceva mai plin de viata, mai plin de tine. Rosul aprins sa imi contureze ochii, si negrul taciune inima.
Vreau ceva nou, te vreau pe tine. Sentimentele sa navaleasca : furie, dezgust, ura… iubire. Si sa raman mai curata ca niciodata, mai vie. Fara vorbe ce trebuie spuse, fara alte sentimente. Simpla. Inutila. Prea inocenta.
Vreau sa fiu vie, tot mai vie.
Vreau sa ma trezesc.