Tears of an Angel ...

Dar durerea persista chiar daca eu incercam sa ma imbarbatez.
Ahh ... trebuie sa fac ceva. Simt cum imi este sfasiat sufletul de durere.
Singura cale erau : DROGURILE !
Nu as fi vrut sa le iau , dar as fi facut orice numai sa scap de durere. Durerea despartirii .
Fara sa ma gandesc m-am dus in locsorul meu ascuns. Am desfacut pachetelul incet sa nu vars vreun pic . Pachetel alb care imi suradea la ideea de a ma imbuna.

Ahhhhh !!!
Simteam cum reinvi ... Cu fiecare gram adaugat simteam cum sangele imi alerga prin vene si cum incetul cu incetul durerea dispare! In sfarsit!
Totul era perfect! Inaltator si ametitor (la propriu) .

Ahh .... era un sentiment placut si dur.
Durerea fost inlocuita cu bucurie si lacrimi. Lacrimi vesele , raslete si gingase.
Ma simteam in al 9-lea cer ... dar tot eram trist .
Ma gandeam cat de interzise erau droguri si cat de ilegal le obtineam si le foloseam.
Ajunsesem sa-mi insult neuronii!
Cine a scris jegu` asta merita impuscat:„Nu exista iarba sau ciocolata pe care daca le fumezi te simti bine 2-3 ore, exista doar DROGURI si o sa mori daca le ei. „

Eh! Eu le iau de cateva luni si uita-ma inca in viata .

„Nu fuma marijuana, pentru ca heroina ucide”. E ca si cum as vorbi despre matematica in latina , ca atunci cand Basescu a vorbit despre respectarea constitutiei sau ca atunci cand ai spune ca Jugaru „Sukaru” face farse bune.

In fine , niste cretini cu care nu trebuie sa-mi bat capul ! O mizerie .... o prostie ...
Era sentimentul profund al dureri avute in urma cu vreo cateva minute.
Dar eram vesela ... cel putin uitasem de tot ... sau credeam asta .
Stand asa ! mi-am dat seama cat de smechere sunt drogurile : te domina in proportie de 98,99 % . Dar ne ajuta sa avem prieteni imaginari, spre exemplu pe prietena mea imaginara o cheama “ EnA ” .

Bine , bine poate am spus cam mult , dar acesta traire intensa ma deruta.
Dupa doua ore si jumatate de chinuri . Spun chinuri pentru ca inca radeam de durerea de cap care incepea sa puna stapanire, am inceput sa fac cunostinta cu nemiloaza realitate.

Ah Doamne loveste-ma , omoara-ma fa-mi orice numai sterge-mi amintirea aceasta dura. Ahh … sfasie-ma in bucati !

Cand lumea iti spune schimba-te ! Tu ii razi in nas! Si-i spui sa-si pastreze sfaturile. Esti rebel pentru ca vrei , nu pentru ca simti , pentru ca ceilalti te obliga , nu pentru ca ai avea nevoie, pentru ca nu ratezi oportunitatea unei provocari si uite asa am ajuns eu sa fiu o simpla umplutura in societate. Un nimic . Un parazit!

Intotdeauna am incercat sa fiu „grozav” … cel mai bun. Si uite ca soarta a avut alte planuri pentru unul ca mine. Un plan nu intocmai prea usor de respectat , dar unul sigur si de viitor.

Tristetea este un blestem , si nu cred ca exista oameni mai profund tristi decat viciosi, ceasuri mai deprimate decat ceasurile viciosilor.

Am trait in pustietate pana acum pe propriile mele lege , reguli si totul era perfect , sau cel putin asa credeam, pana cand am intalnit o raza de speranta, un inger fara aripi , o oaza de fericire . Dar acum a disparut. Eu am distrus-o.

Am trait toata viata in intuneric , iar aceasta raza de lumina m-a ametit. Credeam ca daca lumea a inceput cu mine , se v-a termina la fel . Prost!

Deci iata-ma inchis din propria initiativa. Inchis intr-o lume a mea , una neagra ca si sufletul meu.

Poate acest loc este predestinat mine . Eu alaturi de alti ca mine .

„Dezintoxicare” o a II-a casa a mea….