Uita-ma, lasa-ma ... prinde-ma ...
Raceala soarelui a ınceput sa piarda din intensitate iar norii ıntunecati se ınmultesc, adunandu-se si lasand picaturile fragile de apa sa ude pamantul acoperit cu zapada. Dar nu este tarziu, pentru ca un Soare timid paseste pe bolta inseninandu-mi ziua!
Doar pomul drept si lipsit de viata intuneca imaginea acum. M-am lasat pe spate in adierea subtila a vantului... purtata de valurile imaginatiei si prinsa gentil de firele ierbi ingalbenite de tristete si timp . Mrejele dureri si ale timpului incetinit de oboseala ma prind precum o frunza-ntr-un gard ghimpat.
Parca-mi citea gandurile ... caci pomul si-a scuturat obraznic frunzele aramii ramase de iarna trecuta peste chipul meu "angelic" ... lasandu-ma sa plutesc in neant si frumusete ...
Arunca-ti sageti de foc peste mine si apoi uita-ma-n aceasta lume ireala. Desi ma va afecta indiferenta ta, prefer sa fie astfel. Durerea va pieri in timp, cel putin asa vreau sa cred.
E timp de iubiri infrigurate si de poezii spuse cu glas induiosat.
A venit primavara si-mi acopar inima cu umbra inimii mele-pereche, cu fotografii splendide si cu versurile celor mai tulburatoare poezii si ganduri mucegaite. Ascult "Boyzone- No matter what" si recitesc "Supermenajera- Sophie Kinsella" doar ca sa evadez din starea de melancolie care m-a cuprins.
Nici razul meu "cristalin" nu mai este acelasi. A inghetat in fata frumusetii naturii .
Vine primavara si caldura sufletului meu nu face fata frigului inca de afara. Doar prietenii apropiati ma incalzesc cu vorbe bune si sfaturi copilaresti.
Dar vine si odata cu ea ... vine si MARTISOR - luna cadourilor !
Intrebarea e : EU CE VOI PRIMI ? ...
It`s all about Emil BOC ...
Acum 13 ani
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu