“Ganduri neasternute. Ganduri inintelese. Ganduri ascunse, toate sunt SOPATE INFUNDATE neauzite de nimeni.”
Viata nu e intotdeauna atat de usoara precum noi presupunem, dar nici grea. Poate ca noi o complicam, sau poate asa e sa fie. NU stie nimeni …
Stau cu creionul in mana, sprijinit de foaia alba…Degetele-mi sunt prea moi si tremurande…Degeaba.
Incerc sa-mi ascult inima, sa intru in ritmul ei…Incerc sa ii deslusesc placutele murmure…Nu inteleg mai nimic si imi vine sa plang…Parca sunt soapte din alta lume, soapte de ingeri, si nu imi e ingaduit, înca, sa le înteleg. Sunt puternica, i-am promis!
Am pierdut multe de-a lungul timpului. La ce bun ca ai bani, daca nu esti inconjurat de cei dragi?
.
.
.
« Ridica ochii spre cer si imbartiseaza apusul. Intinde mainile sa prinzi norisori pufosi si sa-ti clatesc fata cu razele lor. Strange la piept aerul si ma vei simti.
Eu sunt in el. Te imbartisez. Te iubesc!
Zambeste pomilor si fa cu mana turturelelor. Nu te ferii de brizele de vant mai puternice, ca sunt eu. Incerc sa te ating, sa ajung la tine. Dar tu te temi de intuneric.
Nu-i nimic, ii voi spune » Lunii« sa te vegheze. Vezi steaua aia? Sunt tot eu. Pretutindeni. Eu sunt ploaie si fulg de zapada. Eu sunt in fiecare lacrima de-a ta. Nu ma vezi, dar ma poti simti cu sufletul. Nu ma arunca. Doar gandeste-te.
Acum nu plange! Nu m-ai piedut. Sunt tot aici. Langa. Ma doare ca nu ma vezi, dar ma bucur ca stii.
Si eu te iubesc, draga mea prietena.
NU te voi uite. Imi e imposibil.
Cu drag, a ta pentru totdeauna,
Eveleen. »
.
.
.
Ea mi-a spus astea inainte de …. (oftat)
Ea…
Ei bine ea… ea …
Nu mai e. S-a inaltat la ceruri . E acolo, sus.
Si ne priveste.
(oftat)
Semnat, Mellody.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu